Comuna Remetea Chioarului

1. Localizare comuna

Într-un loc legendar din întinsa şi deosebita Ţară a Chioarului se află o străveche vatră de civilizaţie şi cultură, o aşezare ce poartă numele Remetea Chioarului.

Comuna Remetea Chioarului este aşezată în partea sudică a judeţului Maramureş la o distanţă de 18 km. de Baia Mare şi face parte din categoria localităţilor dezvoltate în timp cu un relief variat şi un contur răsfirat.

Are în componenţa sa localităţile:

  • Berchez,
  • Berchezoaia,
  • Remecioara 
  • Posta

Din centrul comunei şi până în localităţile aparţinătoare se parcurge următoarea distanţa: Berchez 3 km, Berchezoaia 3 km, Posta 7 km şi până în Remecioara 2 km.

Comuna cuprinde 1.216 de gospodarii. Densitatea medie a gospodăriilor este de 4,20/km". Răspândirea gospodăriilor este în intravilanul localităţilor.

Comuna se învecinează în partea de nord cu comună Săcălăşeni,in nord vest cu Satulung si Coltau în nord-est cu satul Coaş, în sud cu satul Codru Butesii, în partea de sud-vest cu orasul Somcuta Mare, iar în partea de vest se învecinează cu localitatea Finteusu Mare. Graniţele comunei sunt reprezentate de Răul Lăpuş, Dealul Berchezului, şesul Poştei, Zona Cetăţii Chioar.

 

2. Istoric

Istoricul localităţii Remetea Chioarului se împleteşte strâns cu istoria Cetăţii Chioarului a cărei ruine se văd şi astăzi în apropierea localităţii. Ea a aparținut multă vreme voievozilor din Maramureș, iar în 1718 a fost demantelată. Localitatea a făcut întotdeauna parte din domeniul Cetăţii Chioarului fiind în imeditata ei apropiere.

     

Centrul politic și militar al domeniului Chioar, cetatea de piatră a fost ridicată în secolul al XIII-lea (atestată documentar în 1319) ca cetate de paza, pe un camp izolat, intr-o cotitura a raului Lapus: "Cetatea este situata la peste 400 m altitudine, pe seaua unui deal inconjurat de apa Lapusului, care realizeaza la poale un defileu intre stanci" (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980).

In anul 1378, Cetatea a fost donata voievozilor Balc si Drag si fratelui lor Ioan, urmasii voievozilor Dragos din Maramures, care au pastrat-o pana la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555).

Pentru prima dată, Remetea Chioarului, este amintită într-un document din 1405, sub numele de Remethe, dar este atestată documentar abia în anul 1566. Numele ei se pare că ar provini de la o mănăstire de călugări eremiţi, argumentul constând în faptul că locuitorii satului sunt porecliţi de cei din satele vecine călugări.

Dintr-un document din 1556 rezulta ca domeniul Chioarului cuprindea 67 de localitati.

Intre 1599 si 1600, cetatea si domeniul s-au predat armatei lui Mihai Viteazul. La acea data Chioarul a devenit district - parte a unui comitat, cu o anume autonomie.

Dupa 1662, Mihai Teleki este numit in functia de capitan al Cetatii Chioar, ulterior familia extinzandu-si influenta asupra intregului tinut. Spre sfarsitul secolului, rascoala lui Rákoczi matura Transilvania, iar chiorenii profita de ocazie si se ridica impotriva lui Teleki. Dupa Pacea de la Satu Mare (1711), "autoritatile nobiliare austriece hotarasc daramarea Cetatii Chioar, pentru a se evita regruparea aici a fortelor antihabsburgice", fiind dărâmată cu tunurile în 1718.

 

3. Relief

Din punct de vedere geomorfologic, în comună Remetea Chioarului altitudinea maximă întâlnită pe teritoriul comunei este de 450 m (Dealul Berchezoii). Relieful este reprezentat de o serie de dealuri şi coline, resturi ale unei mari platforme, astăzi intens fragmentată şi distrusă de eroziunea unor ape curgătoare.

 

4. Soluri

Caracteristic zonei în care este situată comună, solul este fertil. Aceste soluri sunt reprezentate de solul nisipos şi arinos. Gradul de fertilitate al solurilor este satifacator. Solul prezintă caracteristici favorabile pentru cultivarea legumelor, fructelor şi cerealelor.

 

5. Flora şi Fauna

Flora şi fauna din comună este cea specifică de deal, zona este colinară. Zona fiind situată din punct de vedere morfologic în regiunea câmpiilor cu o altitudine medie de 400 m, cu o apropiere de sectorul de influenţa vestică în climă, care explică sporul general al precipitaţiilor, are ca vegetaţie predominată aceea de dealuri şi podişuri: făget, goronete.
Suprafaţa împădurită care se afla în perimetrul comunei este de 1.655 ha. Pădurea a fost din cele mai vechi tipuri unul din locurile dragi ale populaţiei, ea le-a furnizat lemnul necesar construcţii lor şi încălzirii locuinţelor, le-a oferit hrana atat din vânat cât şi din faună.
Sub etajul de arbori principali şi secundari se afia şi subarboletul, reprezentat prin speciile de lemn câinesc, corn, păducel, sânger, şoc, merişor, porumbar. În poiene şi la adăpostul arborilor mai cresc o scrie de plante cu sau fără flori caracteristice acestor locuri. Alături de păduri se întind fânețe, livezi de pomi fructiferi şi culturi de porumb.
Fauna este variată şi bogată în strânsă dependenta cu varietatea reliefului. a climei şi vegetaţiei. În zona pădurilor de foioase animalele sunt: jderul. dihorul, mai rar pisica sălbatică, mai rar căprioara, pârşul de alun, pârşul de stejar: specii larg răspândite în toate tipurile de pădure: veveriţă, vulpea, lupul, mistreţul. bursucul, păsări; specii rar răspândite, care trăiesc şi în afară zonei de pădure: tot felul de păsări, insecte, rozătoare, reptile, broaşte, şopârle etc.
Pădurile de stejar şi gorun oferă condiţii deosebite pentru vânătoare: mistreţi. urşi, fazani, iepuri, vulpi.
Fauna luncilor este reprezentată de păsări, rozătoare. iar fauna apelor curgătoare prin peşti.
Perioada vara-toamna este potrivită pentru culesul ciupercilor. Un obiectiv interesant este pescăria având o suprafaţă de 6 ha, unde se poate pescui: crap, ştiuca şi plătica.

 

6. Clima

Climatul în zona este caracteristic câmpiilor. Temperatura medie anuale variază între 12°-15°C. Datorită vânturilor de vest din direcţia dominantă sud-vest şi sud-est. Precipitaţiile sunt destul de ridicate cu o medie de 800 ml/an. Pe ansamblu au un climat de dealuri joase.
Diversitatea mare a formelor de relief determina şi o mare diferenţiere climatică sub aspectul precipitaţiilor, care constituie una din verigile principale ale circulaţiei apei în nature. Valoarea practică a precipitaţiilor consta mai mult în caracterul decât în cantitatea lor. Când au o intensitate moderată, apa se infiltrează în sol până la mari adâncimi, iar când cad sub formă de averse, o bună parte din apă nu apucă să se infiltreze, scurgându-se la suprafaţă. Studiul precipitaţiilor atmosferice are un rol important, deoarece acesta constituie rezerva de umezeala a solurilor şi de alimentare a râurilor. Din cantitatea medie anuală, cantităţile anotimpuale medii se repartizează în mod normal după cum urmează: 235,2 m adică 23% primăvara; 303,8 m, adică 30% vara; 245,1 m, adică 25% toamna, şi 211,5 m, adică 22% iarna. Cantităţile lunare ale precipitaţiilor atmosferice cuprind valori foarte diferite de la o lună la alta şi de la un an la altul, datorită fluctuatilor continue ale circulaţiei generale a atmosterei. Luna iunie este lună în care cantitatea medie a precipitaţiilor este cea mai mare, şi anume de 105,5-118,8 m.

 

7. Reţea hidrogarfică

Datorită zonei în care se află bazinul râului Lăpuş în apropiere de confluenţa cu râul Cavnic, comuna Remetea Chioarului deţine valente turistice ridicate, dar încă insuficient valorificate. Pe teriloriul comunei este cuprinsă o porţiune din Cheile Lăpuşului, zona greu accesibilă, dar foarte căutată de amatorii de natură şi drumeții.
Debitul mediu al râurilor este de 38 mc/s. Debitele maxime se realizează primăvara şi începutul verii, perioade când se realizează şi maximul pluviometric. Debitele minime se realizează la sfârşitul verii şi la începutul toamnei. Fenomenele de inundaţie sunt legate de ploile torenţiale, când se realizează scurgeri rapide de pe versanţi.

 

8. Rezervații naturale (zone protejate)
Pe întreg teritoriul administrativ în care se află situată comuna Remetea Chioarului sunt zone protejate, cuprinzând Cheile Lăpușului. De remarcat este situl arheologic Cetatea Chioarului (Aria protejată Natura 2000).

 

9. Domeniul social
Comuna Remetea Chioarului este alcătuită dint-un număr de 3.016 locuitori, din care de sex masculin 1.487, iar de sex feminin 1.525. Media de vârstă este de 40 ani. Rata şomajului este de 2%. Şomajul mascat este prezent în mediul rural datorită faptului că aproape 85% din populaţia rurală lucrează în agricultură ca a doua activitate ceea ce presupune derularea unei alte activităţi ocupationale anterioare.
Din punct de vedere etnic populaţia este alcătuită din români, maghiari şi rromi.

  • 171 Rromi
  • 490 Maghiari
  • 2355 Români.

În momentul de faţă densitatea numărului de locuitori este de 60 loc/kmp, reflectând un caracter slab de populare şi situându-se sub media naţională (100 loc/kmp).

 

10. Lăcașuri de cult

Biserica din lemn greco-catolică "Sfinții Arhangheli", construită la 1800, este una dintre cele mai desăvârșite realizări de arhitectură în rândul bisericilor maramureșene din lemn. De plan dreptunghiular, cu absida decrosata, ea are un monumental turn-clopotnita si un foarte frumos pridvor cu arcade din bârne cioplite. Biserica a fost declarată monument prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național.